...
Iarna-i meşter iscusit,
Că pe deal şi pe câmpie
Ţese-o pânză minunată,
Fără iţe fără spată,
Fără fir de tors urzit.
Şi din drăgălaşa-i pânză
Dă şi vântului să vânză.
Iarna-i grădinar când vrea
Pune flori albe pe geamuri,
Fără frunze şi culoare
Fără dor să aibă soare,
Numai cum le ştie ea.
Mie-mi plac, că sunt de gheaţă;
Dar când sufli pier din faţă.
Iarna G. Coşbuc